Calculatorul meu e plin de modele, fie ele crosetate sau tricotate. La unele am si schemele la altele doar imaginile, pentru ca de multe ori imi dau seama cum se face un anumit model. Daca m-as apuca sa fac macar jumatate din cate am stranse, cred ca as lucra pana la batranete. De multe ori repet cate un model, fie din lipsa de timp, fie nu am curaj sa ma apuc de unele mai complexe. Mereu imi fac planuri, ba ca voi croseta nu stiu ce model, ba ca voi croseta mai multe articole intr-un timp mai scurt, concluzia e una: mereu se iveste cate ceva si nu pot sa-mi fac ceva pentru mine, pentru sufletelul meu. Ba vrea soacra o caciula, ba cumnata, sotului ii trebuie sosete, fratele meu vrea esarfe pentru cadouri la fete sau e ziua cuiva si trebuie sa ma prezint cu un cadou. Acum colindam niste bloguri cu niste modele asa frumoase de esarfe circulare. Tanjesc sa-mi fac si eu una, dar cand? Poate cand dorm, ca in rest simt ca nu-mi ajunge timpul si pentru alte treburi.
Mi-as dori sa ma reapuc de cusut goblen, am doua incepute si inca doua cumparate, puse frumos pe gherghef si asteapta sa fie cusute. Cu goblenul e treaba mai speciala, nu poti sa cosi 5 minute si apoi sa-l pui inapoi in cutie. 5 minute imi ia numai sa-l scot, si sa ma pregatesc pentru cusut. La crosetat e diferit, ai treaba, lasi lucrul un pic intr-un colt si revii cand poti.
M agandesc ca poate nu ar trebui sa mai adun atatea modele si sa-mi umplu sacii cu fire pentru crosetat dar eu sunt dependenta de asta. Cand sunt suparata sau deprimata iau ceva de crosetat in mana si ma linistesc. Deci asta e tratamentul meu. Si ce bolnav ar lasa deoparte medicamentele?
De-ai sti ce mult imi semeni...si se spune ca cine se aseamana se aduna...Doar ca eu am ceva mai mult timp si-l folosesc cu precadere pt crosetat. Am si cliente destule, ceea ce e un mare avantaj pt mine. Dar in rest, si eu am calculatorul arhiplin, si eu am dorintele tale, si eu am fire de nu stiu cand le voi lucra...Bucura-te deci,nu esti singura, dependenta asta o am si eu si cu ea alung depresia....A! si mai e ceva: bucura-te ca nu esti singura ca mine...Am 3 baieti dar sunt la casele si treburile lor...nu prea au timp.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, singuratatea ar fi ceva greu de suportat pentru mine, am locuit o perioada singura, inainte sa ma casatoresc, practic atunci m-a prins microbul crosetatului, aveam mult timp liber si trebuia sa-l valorific cumva.
ȘtergereAnca, ma bucur sa te cunosc! Si mie imi plac firele, asa cum spui tu, insa nu sunt atat de priceputa ca tine. Inainte sa am fetele (doua la numar) am descoperit cusatura in cruce (cross stitch), ceva mult mai usor decat goblenul. Am cusut cateva tablouri, inca am unul inceput, dar nu stiu cand am sa mai am vreme sa-l termin. Am strans o gramada de reviste si ate in tot felul de nuante. Te inteleg perfect cand spui ca lucrul de mana creaza dependenta si ca nu-ti ajunge o viata sa termini tot ce ti-ai dorit. Acum abia reusesc sa-mi fac treburile zilnice (ingrijit copiii, gatit, spalat, curatenie, etc) si din cand in cand mai postez cate o reteta. Inca apreciez ce este lucrat manual, asa ca o sa te vizitez sa-mi mai clatesc putin ochii aici la tine! Numai bine si spor la lucru iti doresc!
RăspundețiȘtergereAm si eu un "medicament" ( hai sa fiu sincera si sa spun "mai multe" :D) : materialele textile, stampilele si vopselurile acrilice. Adica exact ce e mai ieftin in ziua de azi :))) . Sanatoase sa fim, Ancuta , timp gasim noi pentru toate .
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa iti doresc !
Teodora, cred ca exact aceste mici indeletniciri ne tin la suprafata si nu ne lasa sa o luam razna in ziua de azi. Stiu persoane care nu au nici un hobby, le trece ziua asa fara sa faca nimic si eu atunci ma gandesc ca mie si multor oameni nu le ajunge ziua sa faca tot ce si-ar dori si altii pierd timpul degeaba.
RăspundețiȘtergereGabriela, tu ai un blog minunat, si mie imi place enorm de mult sa gatesc, mereu incerc retete noi dar nu postez nimic din ce gatesc pentru ca nu am rabdare sa fac poze , plus ca eu nu lucrez tocmai organizat si decat sa iasa niste poze aiurea mai bine le admir la tine si la alti bloggeri culinari.